Toni Grecu, mărturisiri dureroase din pandemie. ”Covid-ul a lăsat în mintea și-n sufletul meu o amintire extrem de dură și de urâtă!”

15.06.2022, 17:18
Toni Grecu, mărturisiri dureroase din pandemie. ”Covid-ul a lăsat în mintea și-n sufletul meu o amintire extrem de dură și de urâtă!”

Toni Grecu, unul dintre fondatorii celebrului grup umoristioc Divertis, și-a amintit de una dintre cele mai gerele perioade din viața sa, când a fost infectat cu coronavirus. Artistul, în vârstă de 62 de ani, a făcut declarații despre perioada pandemiei într-un interviu. ”Covid-ul a lăsat în mintea și-n sufletul meu o amintire extrem de dură și de urâtă!”, a spus acesta.

Grupul Divertis s-a bucurat de mare succes la public cu ani în urmă, show-urile lor fiind urmărite cu sufletul la gură de telespectatori. Toni Grecu a fost unul dintre fondatorii grupul umoristic Divertis. În plan personal, Toni Grecu formează o familie alături de Cristina. Cei doi s-au cunoscut în anul 1985. La acea vreme, ea participa la un concurs de dans modern, iar el era cu trupa la un concurs de umor. Toni Grecu a cerut-o în căsătorie pe Cristina după câțiva ani de relație.

Toni Grecu a trecut prin momente dificile în pandemie după ce a fost infectat cu coronavirus. Toni Grecu s-a vindecat de COVID-19 și a fost externat după aproximativ trei săptămâni de spitalizare. Actorul se afla la Institutul Național de Boli Infecțioase “Matei Balș” în data de 29 ianuarie 2021, când acolo a avut loc un incendiu devastator. Desre perioada de pandemie și despre lupta cu coronavirusul și-a amintit Toni Grecu într-un interviu pentru publicația Formula AS.

Toni Grecu, mărturisiri dureroase din pandemie. ”O amintire extrem de dură și de urâtă, generată de indiferență, dar și de sentimentul neputinței, născut din ex­periența incendiului de la „Matei Balș”, pe care l-am trăit din plin”

”Cred că perioada cea mai grea și cu cea mai multă tristețe a fost cea de pan­demie, din cauză c-am fost cu toții închiși în case, că n-am mai so­cializat, că și eu, printre mulți alții, n-am mai putut lucra… Nu credeam că se poate ajunge aici! În plus, eu am avut neșansa să trec și printr-un Covid mai aspru, din cauza căruia a trebuit să stau în spital vreo trei săptă­mâni, acolo unde am trăit momentul de du­rere maximă. Fiindcă bolnavul de Covid are un statut foarte jos: în mediul ăla de spital (nu în altă parte – atenție!), e ca și cum ar fi ciumat și ni­meni nu vrea să se atingă de tine, nimeni nu vrea să schimbe o vorbă cu tine, nimeni nu vrea să aibă de-a face cu tine… A fost o pe­rioadă foarte dificilă, de pe urma căreia m-am recuperat fizic, adică acum sunt bine, dar Covid-ul a lăsat în mintea și-n sufle­tul meu o amintire extrem de dură și de urâtă! O amintire extrem de dură și de urâtă, generată de indiferență, dar și de sentimentul neputinței, născut din ex­periența incendiului de la „Matei Balș”, pe care l-am trăit din plin, ca să zic așa. De-acolo, din spital, nu din afara lui, am asistat la această mare dramă, la acest eveniment profund traumatic! Acolo au murit oameni, alții au rămas cu sechele groaznice…”, a mărturisit Toni Grecu.

”Eu, din fericire, nu am avut de suferit fizic din cauza focului, pentru că incendiul s-a întâmplat cu un etaj mai jos, și noi, ceilalți bolnavi, am fost eva­cuați la timp, dar panica și atmosfera aceea disperată și-au pus amprenta. În fine, ideea e că lucrurile în viață nu de­pind numai de tine, depind și de ce se în­tâmplă în jurul tău și te pot afecta. Dacă nu ești destul de pu­ternic, riști să deraiezi… Repet, cred că asta a fost cea mai puternică și mai traumatizantă ex­periență a mea. Din momentul ăla, am în­ceput să gândesc altfel, în sensul că mi s-au schimbat niște repere în ierarhia și prioritățile mele: cât de im­portantă e familia, cât de im­por­tanți sunt cei din jur, prietenii și apropiații mei, cât de important este să primești și să dai înapoi, chiar când ești în momente grele, cum sunt boala, spitalul, focul, catastrofa… Că as­tea sunt momentele grele, când nu mai e de râs, dar când (deși poate sună paradoxal), tre­buie, totuși, să-ți păstrezi umorul, fiindcă o do­ză cât de mică de umor mai atenuează din traumă, apoi te ajută, dacă nu s-o uiți, atunci măcar să treci mai ușor peste ea”, a completat artistul.

citește și...