Un ucrainean de 17 ani își descrie experiența de prizonier de război. “Dacă începi să plângi, soldații ruși te pot ucide sau tortura”

Vlad Buryak, în vârstă de 17 ani, călătorea într-o mașină în dimineața zilei de 8 aprilie și a fost oprit la un punct de control rusesc. În câteva ore, el avea să ajungă într-o închisoare rusă. “Dacă începi să plângi, dacă începi să fii supărat pe acești soldați ruși, acești soldați ruși te pot ucide sau tortura.”

Soldații ruși îi văzuseră telefonul mobil și l-au acuzat că l-a filmat, a povestit el lui Britt Clennett de la ABC News în timpul unui interviu realizat prin Zoom. I-au luat telefonul și, în timp ce îi verificau fotografiile și rețelele de socializare, au găsit un grup Telegram pro-Ucraina.

Soldații au fost furioși, a spus el, și au amenințat că îl vor ucide pe loc. În schimb, el a fost dus într-o tabără de filtrare și apoi într-o închisoare unde avea să petreacă 48 de zile înainte de a fi eliberat în cele din urmă, potrivitt abcnews.com.

Un ucrainean de 17 ani își descrie experiența de prizonier de război

Mii de ucraineni ar fi fost ținuți ca prizonieri de război și sute de mii au fost deportați cu forța din țară prin așa-numitele tabere de filtrare.

Experiența copiilor în timpul războiului, care s-a întins pe parcursul a șase luni, a fost deosebit de traumatizantă și oferă un portret înfiorător al realității dureroase de pe teren din Ucraina.

“Dacă începi să plângi, soldații ruși te pot ucide sau tortura”

ONU estimează că aproape 1.000 de copii au fost uciși sau răniți în timpul conflictului, iar peste 5 milioane de copii ucraineni, atât din interiorul țării, cât și cei care trăiesc ca refugiați, au nevoie de ajutor umanitar.

Închisoarea în care a fost izolat este “atât de îngrozitoare și atât de dificilă”, a spus el, adăugând că auzul strigătelor constante de “ajută-mă” și “nu mă bateți” te rupe pe dinăuntru.

Slujba lui era să spele podele, curățând camere care fuseseră folosite pentru tortură “trei sau patru zile pe săptămână”, a spus el. El a ajutat la transmiterea de informații între deținuți, scrise pe mici bucăți de hârtie pe care aceștia încercau să le strecoare în afara zidurilor închisorii către membrii familiei.

Nu a fost bătut, dar a privit cum alți deținuți erau bătuți și torturați. Deși a observat tot ce se întâmpla în jurul său, a încercat să fie invizibil, a spus el, concentrându-se pe munca sa. Nu voia ca soldații ruși să știe cât de mult vedea.

În timpul interviului cu ABC News, el a recunoscut că, probabil, a blocat multe aspecte ale perioadei petrecute în închisoare. “Dacă vezi lucruri îngrozitoare, creierul tău uită. Dacă stăruie prea mult asupra trecutului, “pot avea probleme în cap”, a spus el, “și nu vreau să am [asta]. Așa că, a spus el, “prefer să nu mă gândesc la asta”.

A fost foarte dificil să își mențină sănătatea psihologică în închisoare, a spus el. Dacă manifestai emoții, exista teama de a fi bătut și torturat și de a nu fi eliberat niciodată, a spus el.

“Dacă începi să plângi, dacă începi să fii supărat pe acești soldați ruși, acești soldați ruși te pot ucide sau tortura.”

Pentru a se menține sănătos din punct de vedere mental, el vorbea singur. “Mă gândesc la ceea ce fac atunci când am libertate. Ce fac după închisoare, ce fac cu familia mea, cum îmi vizitez prietenii, cum mă duc la cafenea, cum mă duc la McDonalds”, a spus el.

După 48 de zile, el a fost în sfârșit reunit cu tatăl său.

“Nu poți explica această emoție”, a spus el, dând dovadă de o maturitate peste vârsta sa. “Această emoție nu poți decât să o simți”.