Ilie Năstase: ”Am început să plâng și să spun că mie nu-mi place să pierd”

13.11.2020, 11:55
Ilie Năstase: ”Am început să plâng și să spun că mie nu-mi place să pierd”

Marele campion la tenis Ilie Năstase și-a amintit de copilăria sa și despre începuturile sale în sportul care l-a făcut celebru la nivel internațional.

Zilele trecute, Ilie Năstase a fost prezent în platoul emisiunii pe care Denise Rifai o moderează la postul de televiziune Kanal D – „40 de întrebări cu Denise Rifai”. La emisiunea respectivă, Ilie Năstase a povestit cum a început să practice tenisul, sportul care i-a adus faima la nivel mondial. Acesta a mărturisit că încă de pe vremea când era doar un copil nu i-a plăcut să piardă.

“Am simtit ca voi fi un mare campion când am făcut trecerea de la fotbal la tenis … (…) Antrenorul de la fotbal mi-a spus, la vremea aceea, că dacă vreau să rămân la fotbal îmi aduce o ciocolată mică; eu i-am spus că mie îmi plac ciocolatele mai mari. Atunci, antrenorul meu de tenis a fost pe ” faza ”, și a doua zi mi-a adus o rachetă și o ciocolată mare și… asta a fost! (…) Aveam 12 ani când am jucat primul meci de tenis, la care se uitau părinții noștri, ai mei și ai adversarului meu de atunci, un băiat de la Târgu – Mureș, care m-a bătut cu 6-0 (…). Am început să plâng și să spun că mie nu-mi place să pierd! Am avut ambiția de a nu pierde de la 12 ani!”, a povestit Ilie Năstase, conform wowbiz.ro.

Ilie Năstase a avut o copilărie grea

Legendarul campion a mărturisit că a avut o copilărie plină de neajunsuri.

Acesta a vorbit despre eforturile făcute de mama sa pentru a-l întreține pe el și pe frații săi.

”Țin minte că eram un copil de 7-8 ani, și aveam un singur trening. Toată săptămâna mergeam la școală numai cu același trening, iar la sfârșitul săptămânii, mi-l spălam. Mama era o femeie care se ocupa de noi tot timpul, eram șase frați atunci, (…) dar nu aveam posibilitatea să ne întreținem. Singurul care era mai ” răsărit ” dintre noi era fratele meu, Costică, mai mare decât mine cu 11 ani, și el deja lucra la Banca Națională. Atunci am avut mare noroc că am dat peste un om extraordinar acolo, dl. Aurel Vijoli, care era guvernatorul Băncii Naționale pe timpul ăla … (…) Dumnealui, care venea în fiecare sâmbătă, la noi acolo, să vadă meciurile de fotbal, pentru ca locuiam în zona Progresul, trecea prin fața casei, și mama mă punea ”dezbrăcat” la geam, eu avand 2-3 ani, iar dânsul venea și-mi dădea o bancnotă de 10 lei nouă. (…) Nu o luam eu, că eram copil, i-o dădeam mamei”, a mai spus Ilie Năstase.