Dezvăluiri din cariera lui Nicolae Furdui Iancu. ”Ajunsesem la 29 de ani și cam obo­sisem, tocmai mă gândeam să renunț”

Interpretul de muzică populară Nicolae Furdui Iancu a făcut dezvăluiri din cariera sa. Acesta a afirmat că la un moment dat a fost la un pas de a renunța la activitatea sa artistică.

Nicolae Furdui Iancu a scos la iveală amănunte mai puțin cunoscute din cariera profesională. Acesta a povestit, pentru publicația Formula AS, cine au fost cei care l-au ajutat în cariera artistică, dar a mărturisit și că a fost la un pas să renunțe. ”Pe scenă am ieșit pe la 17 ani, la diverse concursuri organizate prin țară, dar drumul meu spre cariera de astăzi a în­ceput când Dumnezeu mi i-a scos în cale pe doi dintre cei mai impor­tanți oameni din viața mea artistică: regretații Gruia Stoia, de la Radiodifuziunea Română, și Marioara Murărescu, de la Televiziunea Română. Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi. La con­cursuri participam de la 17 ani, dar fără ca în urma lor să se întâmple ceva remarcabil din punct de vede­re artistic. Ajunsesem la 29 de ani și cam obo­sisem, tocmai mă gândeam să renunț. Lucram în învățământ, eram învățător la Școala Generală nr. 2 din Alba-Iulia, salariul nu era foarte mare, iar la concursuri, întreaga cheltuială era a mea. Îmi plăcea să cânt, dar, cumva, mă resemnasem, că nu e acesta drumul meu. Dar atunci s-a întâmplat minunea”, a povestit artistul.

Viața i s-a schimbat în urma unui concurs la care a participat la Drobeta Turnu-Severin. ”Pe la sfâr­șitul lui noiembrie 1984, se organizase un concurs la Drobeta Turnu-Severin. N-aveam nici o chemare să merg, dar niște șefi de la sindicatul din învățământ mi-au spus că nu au pe cine trimite să reprezinte județul Alba și că rezol­vaseră să fiu suplinit la școală, ca să pot pleca. Țin minte că în tren, n-am mai găsit loc decât în pi­cioare, pe culoar. M-am cazat repede și am mers la repetiții. Când am început să cânt, dirijorul mi-a spus că interpretez muzica populară ca un profesio­nist. Asta mi-a dat curaj. Seara am intrat în concurs, și am cântat „Cân­tecul lui Horea” și „Cetera și glasul meu”. Ce-a urmat, n-am să uit niciodată. Spec­tatorii m-au aplaudat în picioare, strigau, ce­reau bis, ceea ce nu era posibil într-un concurs. De la masa juriului a venit în culise să mă felicite Gruia Stoia, marele specialist în folclor de la Radio­di­fu­ziunea română, nu-i venea să creadă că, deși parti­ci­pasem de atâta timp la concursuri, nimeni nu mă băgase în seamă. Mi-a spus să-i trimit, înregistrate pe o casetă, câteva piese din repertoriu. Dar bucuria cea mare a venit la sfârșit. La acel concurs, de la Dro­beta Turnu-Severin, mi-a fost decernat Marele Premiu. Am venit acasă foarte fericit!”, a acompletat artistul.

Nicolae Furdui Iancu: ”Nu e felul meu să merg și să mă laud cine mi-s eu”

Interpretul de muzică populară a mărturisit că nu trimis înregistrările solicitate la radio, însă lucrurile s-au aranjat cât se poate de bine pentru el.

”Nu. Auzisem zvonuri cum că mulți interpreți tineri trimit piese care se pierd ulterior, pentru că redactorii de la radio le dau unor soliști consacrați. Dar m-a su­nat domnul Stoia, după vreo două săptă­mâni. Era jumătatea lunii decembrie. N-am îndrăznit să-i spun adevărul, am mințit că nu am casetofon să le înre­gis­trez. „Nu-i nimic, mi-a zis. Te aștept la București în 26 decembrie, să cânți în fața comisiei, iar piesele pe care ți le aprobă le vom și înregistra în studio, la Radio””, a detaliat Nicolae Furdui Iancu.

”Comisia mi-a aprobat șapte din cele zece piese înregistrate de mine, dom­nul Gruia Stoia a convocat orches­tra Radio, pe dirijorul George Vancu și, în 2 ianuarie 1985, cântecele mele s-au auzit pentru prima oară la radio. De aco­­lo a început totul. Apoi, domnul Gruia Stoia i-a spus de mine doamnei Ma­rioara Murărescu, și curând am a­juns și la televizor. Așa a fost. Mi-a scos Dumnezeu în cale oamenii potriviți. Eu n-aș fi mers niciodată la radio, să bat la ușă pentru înregistrări. Nu e felul meu să merg și să mă laud cine mi-s eu. De fapt, cine eram? Un necunoscut”, a încheiat interpretul de muzică populară.