Povești prea îngrozitoare pentru a fi dezvăluite. Peste 80 de medici ucraineni au fost torturați în captivitate în Rusia

27.07.2022, 16:24
Povești prea îngrozitoare pentru a fi dezvăluite. Peste 80 de medici ucraineni au fost torturați în captivitate în Rusia
3 poze
Vezi galeria foto »

100 de zile de captivitate și nu se știe unde se află personalul medical capturat de la Spitalul Militar din Mariupol. “Mai mult de 100 de zile… 100 de zile de teroare și întuneric. 100 de zile fără să se vadă nici măcar o singură rază de soare. Priviți cu atenție toate aceste fețe. 80 de fotografii… 80 de familii din diferite regiuni ale Ucrainei și-au pierdut mamele, fiicele, soțiile, surorile, care trăiesc acum într-un loc de întuneric și groază”, spune o rudă îndurerată.

Unele povești de captivitate sunt prea îngrozitoare pentru a fi dezvăluite, spune Andrii Kryvtsov, a cărui rudă se numără printre prizonierii ucraineni. El povestește despre condițiile dure, jocurile psihologice ale minții, cum ar fi privarea de somn, prelevarea cu forța de mostre de ADN și de ce trebuie să se reamintească lumii de astfel de crime care încalcă toate tratatele internaționale.

Pe lângă apărătorii din Azovstal, forțele rusești au capturat întregul personal al Spitalului Militar 555 – medici, asistente, zeci de civili răniți, șoferi și personal de transport, precum și medici din unități ale Gărzii Naționale, Brigada 36 de Marină, medici civili – în total, sute de cetățeni ucraineni. Nimeni nu poate da numărul exact potrivit euromaidanpress.com.

Medicii din Mariupol se află în captivitate rusească de peste 100 de zile

Medicii, asistentele și alți membri ai personalului medical de la Spitalul Militar 555 din Mariupol, care au lucrat non-stop timp de două luni sub bombardamente și raiduri de rachete, efectuând intervenții chirurgicale și intervenții complicate în căști și veste antiglonț, se află în captivitate rusească de peste 100 de zile.

În tot acest timp, rudele lor nu au primit nicio veste cu privire la starea lor de sănătate sau la locul unde se află. Printre ei se află multe femei, iar fotografiile lor fără nume, asemănătoare unor fotografii de cazier, au fost publicate recent pe un canal rusesc Telegram.

“100 de zile fără să se vadă nici măcar o singură rază de soare”

“Mai mult de 100 de zile… 100 de zile de teroare și întuneric. 100 de zile fără să se vadă nici măcar o singură rază de soare.

Priviți cu atenție toate aceste fețe. 80 de fotografii… 80 de familii din diferite regiuni ale Ucrainei și-au pierdut mamele, fiicele, soțiile, surorile, care trăiesc acum într-un loc de întuneric și groază. Și de ce? Pentru că un omuleț din Moscova a decis că poate face mai mult decât naziștii!
Dar, răpitorii lor nu au avut nici măcar curajul de a oferi numele acestor femei. Urmând cea mai bună tradiție a predecesorilor lor naziști, le-au atribuit numere – de la 928 la 1008 – așa cum se făcea la Buchenwald și Auschwitz.”, scrie Andrii Kryvtsov, o rudă a prizonierei Olena Kryvtsova, pe Facebook.

Andrii relatează că a reușit să comunice cu doi medici care au fost schimbați recent. Din motive etice, el nu le furnizează numele sau profesiile acestora. Aceștia i-au povestit că totul a început pe 15 martie, când rachetele rusești au lovit Spitalul Militar din Mariupol. Toți medicii, personalul spitalului și bolnavii și răniții au fost evacuați în adăposturile antiaeriene de la Fabrica Metalurgică Illich și de la Uzina Siderurgică Azovstal. Astfel, întregul personal al spitalului a fost împărțit în două grupuri.

Ca și alți civili din Mariupol, medicii s-au instalat pentru o lungă așteptare. Zona lor a fost apărată de Brigada 36 de pușcași marini Amiral Belinski. Nici personalul medical și nici cel nemedical nu știa să poarte sau să folosească o mitralieră sau un pistol. În conformitate cu acordurile și convențiile internaționale, astfel de persoane nu sunt combatanți. Ele erau neînarmate și nu se puteau apăra împotriva inamicului. Au rămas în adăposturi alături de civili și militari, îndeplinindu-și sarcinile medicale și îngrijind bolnavii și răniții.

Ceva mai târziu, cei mai mulți dintre ei au fost luați prizonieri: la 12 aprilie, toți cei care se aflau la Fabrica Illich, la 16 mai – cei care se aflau la Azovstal.

“Prizonierii ucraineni au fost închiși într-un hangar”

“Când Brigada 36 nu și-a mai putut menține poziția, ne-am aflat într-o situație foarte dificilă. Nu exista absolut nicio cale de ieșire; eram înconjurați. În plus, în adăpostul nostru erau mulți răniți… Așa am fost capturați”, spune unul dintre medicii eliberați.

Mai întâi, prizonierii ucraineni au fost duși în satul Sartana, ocupat de ruși, în regiunea Donețk, unde au fost închiși într-un hangar. Nu existau paturi; prizonierii trebuiau să stea în picioare, să stea în picioare și să doarmă pe podeaua de beton. Medicul își amintește că zilele erau foarte friguroase și nu existau geamuri la ferestre; ploua aproape în fiecare zi. Ca urmare, prizonierii erau uzi, tremurau și dormeau puțin.

Două zile mai târziu, au fost transferați în Olenivka ocupată, în regiunea Donețk, unde condițiile de trai s-au înrăutățit. Treisprezece prizonieri au fost înghesuiți într-o celulă minusculă proiectată pentru doi. Toaleta din celula lor nu funcționa corespunzător, așa că au fost nevoiți să improvizeze, deoarece nu li s-a permis să părăsească zona în care se aflau. Erau hrăniți de trei ori pe zi, în porții mai mult sau mai puțin normale. Li s-a dat multă pâine, iar aceasta le-a umplut stomacurile goale.

Prizonierii primeau aproximativ trei litri de apă potabilă pe zi, dar aceasta era murdară și fără gust. Mâncarea era servită în vase murdare; era clar că acestea fuseseră folosite înainte. Nu existau dușuri sau apă curentă; deținuții nu se puteau spăla și nu puteau să se ocupe de igiena de bază.

Noaptea, rușii dădeau radioul foarte tare. Muzica răsuna puternic în toată clădirea, împiedicându-i pe prizonieri să închidă un ochi.

După cinci zile petrecute în Olenivka, prizonierii au fost încărcați în vehicule militare și duși la Taganrog, Rostov Oblast, Rusia. Șoferul le-a spus că în curând vor fi schimbați.

“Rușii ne tratau ca pe niște animale”

“Chiar am vrut să credem că acest lucru se va întâmpla. Dar, când am ajuns în Federația Rusă, la Taganrog, mi-am dat seama cu ochii mei că nu se va schimba nimic. Condițiile oribile pe care le trăisem în “DNR” se repetau aici, în Taganrog. Rușii ne tratau ca pe niște animale”, își amintește medicul.

La Taganrog, prizonierilor li s-a ordonat să se dezbrace în pielea goală. Li s-au dat haine noi, iar toate obiectele personale le-au fost confiscate. Rușii le-au permis să facă un duș foarte rece și rapid, iar apoi au recoltat mostre de ADN – o șuviță de păr, o bucată de unghie, amprente etc. Acest lucru s-a repetat câteva zile mai târziu.

“Eram obligați să stăm în picioare, să stăm în picioare toată ziua”

“Condițiile au fost un pic mai bune decât în Olenivka. Fiecare deținut avea un pat și toaleta funcționa… cel puțin cea din celula mea funcționa. Primele zile au fost foarte friguroase, așa că au distribuit haine de piele vechi și folosite. Nu aveam voie să ne așezăm pe paturi sau pe bănci. De fapt, eram obligați să stăm în picioare, să stăm în picioare toată ziua.”

Personalul medical a fost încarcerat într-un centru de detenție rusesc, plasat în celule cu două până la șase persoane. Erau hrăniți de trei ori pe zi, dar mâncarea era groaznică și în cantități insuficiente. Uneori, la cină se împărțea doar terci acru. Deținuților li se permitea să facă un duș cald o dată pe săptămână. Fiecare celulă avea un lavoar, iar deținuții primeau săpun și produse de igienă de bază.

citește și...