Confesiunile actriței Rodica Popescu-Bitănescu. ”Eu am crescut cu atac de panică”

19.05.2021, 16:11
Confesiunile actriței Rodica Popescu-Bitănescu. ”Eu am crescut cu atac de panică”
Confesiunile actriței Rodica Popescu-Bitănescu. ”Eu am crescut cu atac de panică”

Actrița Rodica Popescu-Bitănescu, a făcut mărturisiri din viața sa. Aceasta a vorbit despre problemele cu care s-a confruntat încă din copilărie.

Rodica Popescu-Bitănescu, una dintre cele mai îndrăgite și mai apreciate actrițe din țara noastră, a mărturisit că viața sa nu a fost deloc una lipsită de greutăți.

Despre problemele pe care le-a avut familia sa a făcut declarații artista la emisiunea ”Sinteza Zilei”, de la postul de televiziune Antena 3.

Confesiunile actriței Rodica Popescu-Bitănescu. ”Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit”

Artista a mărturisit că a suferit de foame în copilărie și adolescență. ”Imaginați-vă, să ai o casă cu strictul necesar şi deodată, în 11 iunie 1948, ți se ia tot. Mama a luat cu mine câinele care se numea Tâc-Tâc, că dădea din coadă. Imaginați-vă ce au simțit părinţii mei. Tata a ieșit din pușcărie la 50 de ani cu frică. Era perioada gripei asiatice, pe care am făcut-o eu, acasă la mine. Dintre toţi studenţii din cartierul ăla, doar pe mine m-a găsit”, a povestit Rodica Popescu-Bitănescu, potrivit click.ro.

”Stăteam într-un cartier boieresc, într-un subsol cu igrasie şi fără aer, cu ferestre la pământ. În acea perioadă, am avut această boală, care s-a manifestat cu hemoragie pe nas. Şi aşa am ținut-o până am ajuns dintr-o musculoasă un bețișor, piele şi os, fără mușchi, fără nimic. Sunt complexată şi acum. Mi-am dorit să fiu grăsuță şi să mănânc mult, că foamea m-a înnebunit. Noi am fost victime colaterale”, a adăugat ea.

Actrița a povestit și cum au marcat-o greutățile prin care a trecut: ”Eu am crescut cu atac de panică. Timp de 11 ani am mâncat numai mâncărică de prune şi magiun. Am făcut gimnastică de disperare, ca să mă fortific. Am fost o tipă foarte ambiţioasă. Nu aveam timp de panică. Trebuia să mă duc acasă, să iau hârtiuțe mici de ziar, să le fac cu apă şi făină, să fac pungi pe care le vindeam, că lumea nu avea. Aveam atac de panică să mă rezolv, să fac ceva. Că lumea zice, am atac de panică. Păi, fă ceva, să ieşi din atac de panică! Eu nu am avut timp să mă vait. Nu m-am văitat niciodată”.

citește și...