Mărturia dureroasă a fiicei lui Aurelian Preda. ”Toți se întreabă cum de am avut puterea și am puterea de a trece penste moartea celui mai apropiat părinte”

Anamaria Rosa, fiica regretatului interpret de muzică populară Aurelian Preda, a făcut o confesiune dureoasă în mediul online.

Interpretul de muzică populară Aurelian Preda suferea de mai mulți ani de cancer. În septembrie 2016, artistul a pierdut lupta cu boala. Acesta era internat la o clinică din Austria. În urma sa a rămas o fiică, Anamaria Rosa, pe care artistul o iubea ca pe ochii din cap.

Aceasta a făcut o mărturie sfâșietoare pe pagina sa de pe o rețea de socializare,, în care a vorbit despre suferința provocată de moartea tatălui său.

”Urmează o viață în care, contrar încurajărilor și convingerilor celor din jur, nu o să mă obișnuiesc niciodată că tati nu mă va mai îmbrățișa. 3 ani și jumătate în care nu am mai avut pe nimeni care să mă motiveze, să îmi fie alături și să fie mândru de realizarile mele, fără să aibă scopuri ascunse.

Toți se întreabă cum de am avut și am puterea de a trece peste moartea celui mai apropiat părinte însă eu trăiesc zilnic cu povara faptului că o parte din mine a murit. Cealalta parte a mea a devenit rece. Am devenit un alt om din toate punctele de vedere și desi am încercat să păstrez măcar o fărâmă din fetița dulce pe care tata o adora a fost și este extrem de dificil să fac asta fără el”, a spus tânâra.

Anamaria Rosa, care va împlini 20 de ani peste doar câteva luni, a afirmat că și-a pierdut încrederea în oameni după dispariția părintelui ei.

”În mai puțin de 3 luni împlinesc 20 de ani. 20 de ani plini de lecții care s-au imprimat în mintea mea odata ce tatal meu a ramas langa mine doar spiritual. Iată că în acești 3 ani si jumatate de atunci, oamenii au apărut și au promis din ce in ce mai mult și au dispărut la fel de repede ca spusele lor. De asta, încrederea mea în oameni a murit odata cu tatal meu. De asta, nu am prieteni, de asta promisiunile mă lasă rece, de asta sunt cine sunt.

Am constatat totuși că a existat o balanță în toate cele întamplate care mi-a oferit un echilibru de care aveam atât de multă nevoie pentru a mă reintegra în societate, pentru a-mi relua activitatea artistică pentru că nopțile nedormite, depresia, atacurile de panică, anxietatea îsi pusesera amprenta total asupra mea. Deși am simțit că viața mea nu mai are sens, am realizat că timpul nu trebuie pierdut, că viața este o călătorie scurtă și e păcat să nu o trăiesc asa cum vreau și cum simt”, a adăugat ea.

Anamaria Rosa încheie spunând că tatăl ei va rămâne eroul ei.

”Am înțeles că viața nu este fizic pentru totdeauna, că unele șanse nu îți sunt oferite de doua ori și că ar fi bine să profiți de ele atunci cand le primești, că timpul nu se oprește în loc pentru nimeni, că regretele sunt inutile și trebuie să trăiești așa cum simți pentru că într-un final, amintirile sunt singurele care rămân.

Asemenea unei vaze sparte, sufletul nu poate fi peticit dar trebuie să trăiesc frumos alături de cei puțini care mi-au mai rămas și pe care îi iubesc așa cum am încercat în ultimii 3 ani și jumătate chiar dacă uneori am dat greș.

Așa că, nimic nu va mai fi la fel, dar cu sau fără durerea mea veșnică, Pământul nu va înceta din a se învârti. Iar pe tine, tata, te voi iubi infinit până în ultima zi și dincolo de ea, când, poate, ne vom revedea. Tata, vei ramâne mereu eroul meu! Dumnezeu sa te odihneasca în pace!?”.