A murit ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, la 90 de ani! Cine a fost Vasile Zainea și testamentul părintelui

Veste tristă pentru creștinii din România: ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a murit la 90 de ani! Acesta se afla internat la Institutul de Boli Infecțioase “Matei Balș” din București și era infectat cu coronavirus. Cine a fost Vasile Zainea, de fapt, și care a fost testamentul lăsat de ÎPS Pimen.

Vreme de 29 de ani, ÎPS Pimen a condus Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, dar boala l-a răpus la București, acolo unde fusese adus pe 20 aprilie, cu un elicopter, informează Monitorul de Suceava.

A murit ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Numele lui real era Vasile Zainea

În 1929, pe 25 august, se năștea într-un sat buzoian, Herăști, Vasile Zainea. După ce a urmat Liceul din Râmnicu Sărat și la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț, tânărul Vasile ajunge la Institutul Teologic Universitar din București și, apoi, la Universitatea din Koln.

În 1951, Vasile Zainea este tuns în monahism sub numele Pimen. El a fost profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu (1951-1952) și pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1952-1953).

Apropierea față de Dumnezeu și aprecierea celor din jur, fie că a fost vorba despre credincioși sau preoți, i-au adus o ascensiune ierarhică treptată și constantă în rândul bisericii. Astfel, PS Pimen Suceveanul ajunge în 1991, pe 24 ianuarie, să fie arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, iar la scurt timp, pe 3 martie 1991 este numit episcop al Sucevei!

Testamentul ÎPS Pimen: “Să se audă, mai încet, așa, în surdină, Marșul funebru, de Chopin, Balada lui Ciprian Porumbescu, ceva din Rapsodia lui George Enescu și un bucium”

Starea de sănătate a părintelui Pimen s-a deteoriorat grav în ultima perioadă. Vârsta înaintată îl făcuse pe acesta să se gândească din timp la momentul trecerii la cele sfinte. În ultimul interviu acordat, celor le Monitorul de Suceava, ÎPS Pimen vorbea despre testatamentul său, pe care l-a lăsat din timp.

„Să fiu înmormântat în Bucovina. Pentru că aici mi-am trăit cei mai frumoși ani din viața mea, frumusețe în cadrul culturii și a credinței. Și am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna. De ce mi-am ales acest lor de înmormântare? Pentru că după ocuparea Bucovinei de către Austria, la un an sau doi, împăratul a dat dispoziție ca în școlile primare din Bucovina să se introducă predarea în limba germană.

Și acești sihaștri au făcut scrisoare către împărat, scrisoare de protest. Au spus că dacă se va întâmpla așa se va desființa neamul românesc. Nu s-a dat curs cererii lor, lucrurile au mers înainte. Dar acești sihaștrii… Sihaștri iubitori de țară și de neam românesc… Iar oamenii de aici, de la Putna, au contribuit la formarea mea și la zidirea mea sufletească.

Când am auzit lui Ciprian Porumbescu, am zis că nu poate să fie un cântec mai frumos decât această baladă. Arată durerea ocupației austriece, dar arată și o rază de bucurie pentru un viitor mai luminos pentru bucovineni. Este istoria Bucovinei pe coardele unei vioare.

“Când mă voi prezenta în fața lui Dumnezeu voi spune că aceștia sunt oamenii cu care am trăit și care m-au ajutat să trăiesc frumos”

Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el, am văzut că încap. Ștergarele le-am pregătit, lumânărele le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu și băgat în mormânt. Și-am zis că după ce voi fi băgat în mormânt și oamenii vor pleca, și va rămâne doar groparul, să se audă, mai încet, așa, în surdină, Marșul funebru, de , Balada lui , ceva din lui George Enescu și un bucium. Sau două buciume. Să fie… Să cânte așa, mai în surdină…

Pentru că este prea frumoasă Bucovina și prea frumoase cântecele noastre românești. Sunt dumnezeiești! Și am zis să fie și o trăistuță, în care să pună câteva fotografii cu copii și adulți îmbrăcați în portul național. Aceste imagini nu vor pieri niciodată în fața lui Dumnezeu!

Și eu când mă voi prezenta în fața lui Dumnezeu voi spune că aceștia sunt oamenii cu care am trăit și care m-au ajutat să trăiesc frumos. Pentru că multe am învățat de la ei, chiar și de la copii”, declara ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, cu ocazia interviului acordat pentru Gala TOP 10 Suceveni în 2019.