Un “șarpe” misterios orbitează în jurul Soarelui

Satelitul Solar Orbiter, operat de ESA, a surprins un tub de plasmă rece de pe suprafața Soarelui care s-a deplasat cu aproximativ 170 de kilometri pe secundă.

Satelitul Solar Orbiter al Agenției Spațiale Europene (ESA) a surprins o serie de gaze atmosferice de la suprafața Soarelui care, pe măsură ce se răcesc, capătă o formă alungită care pare să șerpuiască deasupra Soarelui. Mai exact, este vorba despre un “tub de plasmă rece suspendat de câmpuri magnetice în plasma mai fierbinte din jurul atmosferei solare”, care trebuie să se fi deplasat cu aproximativ 170 de kilometri pe secundă, explică ESA pe site-ul său.

Fenomenul a fost observat pe 5 septembrie, în timp ce Solar Orbiter se apropia de Soare pentru o survolare apropiată pe 12 octombrie. “Șarpele” s-a produs chiar înainte de o erupție solară mult mai mare, oferind o nouă adăugire interesantă la grădina zoologică de caracteristici solare dezvăluite de satelit, transmite as.com.

Ce este plasma

După cum explică ESA, plasma este o stare a materiei în care un gaz este atât de fierbinte încât atomii săi încep să piardă o parte din particulele lor exterioare, numite electroni. Această pierdere face ca gazul să fie încărcat electric și, prin urmare, susceptibil la câmpuri magnetice. Tot gazul din atmosfera Soarelui este o plasmă, deoarece temperatura este de peste un milion de grade Celsius.

Imaginea arată plasma șarpelui, care urmează un filament “deosebit de lung” al câmpului magnetic al Soarelui. “Plasma curge înainte și înapoi, dar câmpul magnetic este foarte răsucit. Obținem această schimbare de direcție pentru că privim în jos spre o structură răsucită”, spune David Long de la Mullard Space Science Laboratory (UCL) din Marea Britanie, care conduce cercetările asupra acestui fenomen.

Un șarpe de trei ore peste Soare

Videoclipul difuzat de agenție este construit ca un time-lapse din imagini obținute de sistemul Solar Orbiter’s Extreme Ultraviolet Imager. În realitate, șarpele a avut nevoie de aproximativ trei ore pentru a-și încheia călătoria, dar, având în vedere distanțele pe care le implică traversarea suprafeței solare, se estimează că s-a deplasat cu aproximativ 170 de kilometri pe secundă.

Șarpele a pornit dintr-o regiune solară activă care a erupt apoi, proiectând miliarde de tone de plasmă în spațiu. Acest lucru ridică posibilitatea ca șarpele să fi fost un fel de precursor al acestui eveniment, iar Solar Orbiter a surprins totul cu multe dintre instrumentele sale. Pentru detectorul de particule energetice (EPD) al navei spațiale, această erupție a fost unul dintre cele mai intense evenimente de particule energetice solare detectate vreodată de acest instrument.

În plus, plasma din această erupție, cunoscută sub numele de ejecție de masă coronală, a măturat sonda Parker Solar Probe a NASA, permițând instrumentelor sale să măsoare conținutul erupției.