Mihaela Rădulescu, despre joburile pe care le-a avut în tinerețe. ”Lucram ca să trăiesc, ca să pot plăti o chirie și să mănânc”
Vedeta de televiziune Mhaela Rădulescu, în vârstă de 52 de ani, a dezvăluit lucruri din trecutul său. Aceasta a vorbit despre joburile pe care le=a avut înainte de a deveni celebră. A lucrat ca șofer de texi, dar și la Guvern. ”Lucram ca să trăiesc, ca să pot plăti o chirie și să mănânc”, a mărturisit cea supranumită diva de la Monaco.
Mihaela Rădulescu este astăzi una dintre cele mai cunoscute și mai apreciate vedete de televiziune din România. În plan personal, Mihaela Rădulescu este mama unui băiat, Ayan, rezultat din mariajul cu omul de afaceri Elan Schwartzenberg. De câțiva ani, Mihaela Rădulescu trăiește o poveste de dragoste cu celebrul sportiv austriac Felix Baumgartner.
Înainte de a cunoaște celebritatea, Mihaela Rădulescu a avut numeroase joburi care nu au avut legătură cu televiziunea. A fost șofer de taxi, dar a lucrat și la Guvern, după Revoluția din 1989. Despre acea perioadă și-a amintit vedeta într-un interviu pentru revista Viva.
”Lucram ca să trăiesc, ca să pot plăti o chirie și să mănânc, nu am cerut niciodată bani de la părinți, de la 18 ani și până în ziua de azi. Nu mă interesa ce muncesc, făceam doar calcule de buget și de ore în care să mai și dorm. N-am avut o tinerețe veselă și agitată, a fost un fel de fundație a ceea ce visam să fac, să devin, să construiesc. Am schimbat facultăți, joburi, case cu chirie, prietenii, până mi-am găsit drumul. Și… l-am găsit bine, cred. Eram altă generație, veneam din comunismul ăla cenușiu, aterizând brutal într-un curcubeu democratic. Greu de explicat azi, atunci era o luptă zilnică și eram foarte bine motivată să fac ceva cu viața mea, să-mi ajut familia, să-i fac să fie mândri de mine. Mi-a cam ieșit. Greu, sinuos, dar mi-a ieșit”, a povestit Mihaela Rădulescu.
Despre perioada în care a lucrtat la Guvern, vedeta a spus: ”Cred că se activase super-eroul din mine, simțeam nevoia să fiu lider, să mă implic, să fac ceva care să conteze. Ambiție de provincial, căpoșenie de Leoaică, febra vârstei, un cocktail pe care l-am consumat cu toată pasiunea. Am ajuns să lucrez la Guvern pentru că mă remarcasem la Revoluție, eram în filmul ăla total, ba pe baricade, ba traduceam în franceză și engleză pentru ziariștii străini și… am fost memorabilă, deci m-au chemat să lucrez în Guvernul Roman, la biroul de presă. Grozavă experiență, dar rapid plictisitoare pentru mine – urăsc până azi munca la birou”.