Ștefan Buzoianu, în vârstă de 100 de ani, din Cheia este veteran de război și trăiește de opt decenii cu un glonț lângă inimă.
Povestea veteranului de război Ștefan Buzoianu, din Cheia, a fost prezentată de Consiliul Județean Prahova, în cadrul proiectului „103 ani de România, 103 prahoveni emblematici”.
Ștefan Buzoianu din Cheia s-a născut în 1921, la trei ani de la Marea Unire, în perioada grea de după război. A copilărit într-o familie cu zece copii, la poalele Munților Ciucaș, locul în care s-a întors rănit de pe front și unde și-a întemeiat o familie.
A fost încorporat în februarie 1942, la vârsta de 21 de ani, iar războiul l-a purtat până la Novorossiisk.
De câte ori este întrebat de momentele trăite la ruși, Ștefan Buzoianu mărturisește despre episodul în care a fost la un pas de moarte.
Românul s-a trezit cu un glonț în spinare, glonț care i-a perforat plămânul și i-a ajuns lângă inimă. A fost scos din tabăra de luptă și târât de ceilalți soldați pe o poiană de unde a fost preluat de sanitari.
„Rana a simțit-o ca pe o arsură, o căldură, după cum ne-a povestit. A zăcut într-un șanț, în stare de semi conștiență, recuperat de sanitarii din spatele liniei de front. A avut noroc că, în retragere a trecut un camion unde a fost înghesuit cu alți răniți. A ajuns pe o plajă unde așteptau îmbarcarea și unde a stat o noapte. Când au sosit vapoarele a fost consultat de un medic german, care l-a curățat și pansat în condițiile de atunci. Era rănit în zona plămânului și respira foarte greu. Apoi, a fost improvizat un fel de ponton și când i-a venit rândul să plece, aviația rusă a început bombardarea vaselor”, a povestit Dragoș Buzoianu, nepotul veteranului.
“A fost balamuc mare. Spitalul de campanie era format din niște barăci, eram ținuți pe paie, a fost vai de noi. Eu respiram întrerupt, dar am avut zile.
Am stat peste o lună în spital, iar, ulterior, comisia de evaluare a decis să revin pe front”, a spus Ștefan Buzoianu potrivit paginii de Facebook a Consiliului Județean Prahova.
După terminarea războiului, Ștefan Buzoianu a revenit acasă, unde a fost îngrijit de mama sa până i s-a închis rana. Medicii s-au opus să-i scoată glonțul, spunându-i că i-ar agrava starea de sănătate.
Nepoțîi lui sunt cei ii vor duce povestea mai departe.
„Pentru noi rămâne bucuria de a-l fi întâlnit și împreună prin paginile unei istorii mai puțin cunoscute. Poate prin astfel de povești, prin mărturiile pline de suferință ale acestor oameni, reușim să înțelegem mai bine cât de scump a fost plătită libertatea acestei țări”, au transmis reprezenanții CJ Prahova.ălătorit>