Monica Bârlădeanu a vorbit, joi, în cadrul unui podcast, despre relația cu fratele și părinții ei, impactul pe care l-a avut divorțul părinților asupra ei, Mai mult, aceasta spune că a ales să studieze Dreptul, fiind marcată de tratamentul aplicat de sistemului juridic.
Invitată la podcastul lui Damian Drăghici, Monica Bârlădeanu a vorbit despre dramele din copilărie și evoluția ei din adolescență.
Actrița face parte dintr-o familie de preoți. Frumoasa româncă a dezvăluit că relație cu fratele ei este una specială și îl admiră foarte mult.
“La Iași aveam un apartament de trei camere, am crescut într-o familie de 5, 3 copii și doi părinți, eu fiind cea mijlocie și evident că am fost a doua mămică a lui Petru (n.r. fratele ei mai mic cu 7 ani). Petru e unul dintre cei mai mișto oameni pe care i-am cunoscut, indiferent că e frati-miu sau nu. Am și fost geloasă pe el. În momentul în care s-a născut, eu eram cumva mascota familiei. Noi avem o familie tare numeroasă, a făcut maică-mea un recensământ și cred că suntem vreo 94-96 de oameni. Avem mulți preoți în familie. Așa, eu eram cea mai mică din familie și, dintr-o dată, toată lumea trecea prin fața mea și se ducea la pruncul Petru”, spune Monica Bârlădeanu.
Mai mult, actrița mărturisește că notele bune îi ofereau apreciere și afecțiune din partea părinților. Aceasta spune că frica a fost omniprezentă în copilărie, iar relația se baza pe respect. Monica spune că generația următoare a înțeles să nu repete aceleași greșeli și să condiționeze dragostea. În prezent, Monica are o relație extrem de bună cu mama ei, tatăl fiind decedat.
“Mi-era frică. Noi suntem o generație de copii crescuți cu bătaie. Asta era forma de disciplină cu care au crescut și ei. N-aș putea spune, la modul la care înțeleg acum termenul ăsta de relație, n-aș putea spune că atunci știam că am o relație cu părinții mei. Erau mama, tata, respectul cuvenit și ai grijă să nu faci prostii, că ți-o furi”, a spus Monica
Competitita a determinat-o pe Monica să își depășească condiția.
Actrița spune că nu era conștientă de frumusețea ei, primul semnal primindu-l în clasa a 12-a când a câstigat Miss Boboc. Monica a fost o elevă silitoare, iar prin notele bune își dorea să primească afecțiune din partea părinților.
“Îmi alegeam cineva cu care să mă întrec tacit și să demonstrez că sunt mai bună. Am luat premiu până în clasa a 12-a. Eram tocilară, dar nu în sensul că foloseam memoria de scurtă durată, pentru că mi se părea că am admirația colegilor, acasă primeam super “Bravo”. (…)
Primul indiciu că aș fi drăguță a fost când am luat Miss Boboc. Mama m-a înscris la postul de televiziune locala din Iași. Tipul i-a spus mamei: «Nu vedeți? E strâmbă! Dacă vrea, pot să i-o prezint fiului meu». Îmi era rușine de mama”.
“Mi-am dorit foarte tare treaba asta cu Dreptul și mi-am dorit-o doar eu. Mama vedea pentru mine o carieră pedagogică. Ai mei divorțaseră și mie mi s-a păruit absolut groaznic. Știi că te întreabă: «Cu cine vrei să rămâi? Cu mama sau cu tata?» Am rămas marcată de sistem. De cât de lipsit de sensibilitate tratează sistemul juriduc această treabă atât de delicată, ca părerea unui copil de 12 zni. Cred că acesta a fost motorul principal, de a da la Drept, pe lângă faptul că era atunci și pe trend”, povestește Monica.