La o lună de la încheierea asediului fabricii de oțel Azovstal din Mariupol, viața continuă fără acces la serviciile de bază. Aproximativ 90.000 de ucraineni rămân în Mariupol, dar au acces redus la electricitate, telefon, internet, apă sau îngrijire medicală. „Acolo a fost mai rău decât iadul. Nu există cuvinte pentru asta.”
„Nu aveam gaz sau electricitate. Doar cei norocoși au avut apă”, a spus Vladimir Korcima (55). Korchma, un bărbat robust, cu ochi albaștri pătrunzători, a vorbit cu ziarul britanic The Guardian în fața centrului de ajutor din Kiev. Centrul, care asigură hrană și locuință, este centrul de prim-ajutor pentru mulți dintre cei care au părăsit Mariupol.
Korchma arată imagini cu un bloc de apartamente distrus pe telefonul său mobil. „Aceasta a fost casa noastră”, spune Korchma, arătând spre ecran. „Acum este în ruină. Nu m-am gândit niciodată că voi rămâne fără adăpost la 55 de ani.”
Contactul cu fratele său și cu alții care au rămas la Mariupol este foarte dificil, dar nu imposibil, spune Korchma. Furnizorul de internet și telefonie Kyivstar a fost întrerupt de la sfârșitul lunii martie, iar Korchma a spus că fratele său a trebuit să meargă până la periferia orașului pentru a obține semnal.
Între timp, situația sănătății în orașul ucrainean este îngrozitoare. Acum există temeri potrivit cărora holera și alte boli mortale ar putea ucide mult mai mulți oameni, deoarece corpurile nu sunt colectate și vara aduce vreme mai caldă. „Puterea din oraș era atât de intensă oriunde ai merge”, a spus Katerina, care preferă să-și păstreze numele de familie secret.
Videoclipurile de pe canalul Telegram „Mariupol Now”, începute de un voluntar ucrainean pentru a obține informații în afara orașului, arată scene tulburătoare. O fotografie deosebit de înfiorătoare, făcută în urmă cu câteva zile, potrivit canalului, arată zeci de cadavre întinse într-o parcare.
Petro Andryushchenko, un consilier al primarului ucrainean din Mariupol, a estimat recent că 22.000 de persoane au fost ucise în cele două luni de lupte. Astăzi, în Mariupol mai trăiesc aproximativ 90.000 de oameni, față de 500.000 înainte de război..
„Un flux nesfârșit de durere”
Psihologul Anna Chasovnikova oferă terapie persoanelor care, ca ea, au fugit de violența de la Mariupol. „Un flux nesfârșit de durere”, așa își descrie Anna Chasovnikova sesiunile de terapie cu cei care au părăsit Mariupol. „Una dintre cele mai mari probleme este că oamenilor le este greu să accepte acea viață așa cum știau că s-a terminat pentru totdeauna. Ei nu mai pot privi înainte”, a spus Chasovnikova, care ea însăși a părăsit orașul la începutul războiului.
Chasovnikova mai spune că pacienților ei le-a fost greu să înțeleagă de ce o țară pe care mulți din Mariupol o consideră un vecin prietenos „ar putea face așa ceva”.
Mariupol, situat la doar 60 km de granița cu Rusia, este un oraș în mare parte vorbitor de limbă rusă, cu legături atât economice, cât și de familie cu Moscova. „În final, le spun că acestea sunt acțiunile unui președinte schizofrenic. Și poate că pur și simplu nu are sens să încerci să-l înțelegi”, spune Chasovnikova.