Alex Abagiu s-a retras dintr-un joc de la ”Asia Express”. ”Și dacă trebuie să suport consecințe pentru această alegere cu siguranță le voi suporta”
Alexandu Abagiu s-a retras dintr-un joc pentru amuletă la ”Asia Express”, pe motiv că jocul respectiv era violent. Decizia lui a stârnit controverse.
Ștefania și Speak, Alexandru Abagiu și Radu Vlăduț, Adda și Cătălin, precum și frații Ristei au fost cele patru echipe care au intrat la jocul pentru amuletă. Jocul presupunea ca concurenții să stea la înălțime, pe niște butuci de lemn, și să folosească prăjini grele, care au avut perne la unul din capete, pentru a-și dărâma rivalul.
Alex Abagiu a considerat jocul ca fiind violent, motiv pentru care a refuzat să joace.
„Eu nu lovesc cu chestia asta, nu cred în violență și părinții mei nu m-au crescut așa. Ăsta mi se pare un joc violent, îți spun sincer. Poți să mă atingi ușor pe mână, cad jos și nu am nicio problemă, e punct pentru echipa ta”, a spus Alex Abagiu în momentul în care trebuia să joace cu Dan Ristei.
Pe contul său de socializare, Alex Abagiu a comentat cele întâmplate la jocul de amuletă de la ”Asia Express”.
”În ceea ce mă privește și subliniez, este un punct de vedere PROPRIU și o linie de conduită PERSONALĂ, sunt mândru că părinții mei m-au învățat să-mi aleg jocurile în copilărie și implicit am crescut știind care sunt luptele personale în care merită să mă implic ca adult.
Am crescut într-o familie educată ca voi toți de altfel, cu valori puternice și reguli de conduită care, oricât de bizare și limitative îmi păreau la timpul acela (anii ’80) iată mi-au servit și m-au ajutat să devin adultul care sunt acum în prezent. Încă de mici și eu și fratele meu, am fost crescuți într-o manieră nonviolentă, lucru care la acele timpuri era destul de vizionar ca și manieră de abordare, palmele ocazionale sau urechelile, ca să nu vorbesc despre “mi-a tras o mamă de bătaie ” fiind ceva comun în discuțiile din faaă blocului între noi copiii. Pentru noi era ciudat să auzim asta și îmi amintesc că îi întrebăm uneori pe părinții noștri ce înseamnă asta?
Am mai spart și noi o vază sau am aruncat ciorba la WC mințind că am mâncat doar pentru că nu ne plăceau zarzavaturile și pentru asta ne-am luat porția meritată de dojenire și pedepse restrictive însă funcționau și nu era nevoie de mai mult pentru că părinții noștri au încercat să ne ofere toate acele lucruri care să ne facă copilăria mai frumoasă. Simplul fapt că nu mai aveam acces la jucării sau la telefoanele cu fir la care vorbeam din cameră în cameră într-o perioadă în care pentru alți copii o banană sau o portocală erau echivalentul Crăciunului prematur sau al zilei de naștere, ei bine aceste restricții ne aduceau cu picioarele pe pământ și ne făceau, fără cuvinte, să înțelegem cât de norocoși eram”, a spus el.
Alex Abagiu a continuat să vorbească despre educația primită de la părinții săi și despre jocuile din copilărie.
”Prin a-mi explica că trebuie să mă ”joc frumos” și că nu e nevoie de țevi cu cornete sau mai rău, cornete de hârtie cu ac în vârf, pentru că ne puteam răni sau ne putem ”scoate ochii” părinții mei mă educau nu numai pe mine dar prin noi și pe cei doi-trei prieteni din cercul nostru foarte apropiat care nu mai aveau cu cine să se joace și erau atrași astfel către alte forme de joacă sau interes. Îmi amintesc o discuție cu mama mea în care îmi spunea că atât boxul, cât și înotul sunt sporturi și că diferența vine de la nivelul de violentă și de contact fizic pe care îl implică.
O altă scenă foarte vie în amintirile mele din perioadă comunistă este un joc de “Țară, țară vrem ostași” pe care îl jucam în fața blocului și care în urma îmbrâncirilor s-a soldat cu o accidentare foarte gravă a unei prietene, la nivelul abdomenului în momentul în care și-a pierdut echilibrul și a căzut peste un inofensiv gărduleț de metal de 50 cm înălțime. Prietena mea a rămas cu un handicap locomotor pe viață și pentru că nu se mai juca nici un copil cu ea, părinții au decis că este spre binele ei să se mute din cartier pentru a nu provoca o traumă socială și mai dureroasă. Atunci eu am ales într-un final șahul ca și sport, asta că să menținem povestea într-o notă amuzantă”, a adăugat el.
Alex Abagiu a încheiat explicând episodul întâmplat la ”Asia Express”:
”Revenind la episodul de azi din Asia Express România și la această amuletă, cred că am demonstrat până în această etapă că nu m-am dat înapoi de la nimic, mai mult, am arătat fără restricții latura mea competitivă și faptul că mă bucur de acest joc complex în toate aspectele lui de la înfruntarea fobiilor de igienă și curățenie până la efort fizic susținut și chiar riscul accidentărilor, după cunoștințele mele chiar cea mai violentă accidentare din acest sezon despre care însă nu m-ați auzit plângându-mă sau văicărindu-mă cum că m-ar încetini la probe. Pur și simplu mecanismul acestui joc contravine educației și felului în care am fost crescut și protejat de părinții mei, fără lupte, fără violentă și cu explicații pertinente pentru orice acțiune care nu s-ar fi încadrat în programul nostru de joacă, pentru ce este bine și nu este bine.
Sunt probabil foarte norocos că părinții mei sunt bine și la 77 de ani vârsta mamei, respectiv 85 de ani vârstă tatălui meu, se pot uita la televizor la această emisiune și va mărturisesc sincer că sunt mândru că pot să le arăt cum m-au crescut și care sunt valorile noastre de familie, subliniez, ale noastre. Referitor la joc, consider că nu m-am dat înlături de la a mă mânji de noroi, aveam opțiunea de a refuza complet proba să stau pe margine ca un spectator.
Am ales să bifez toate aspectele tehnice pentru că înțeleg că sunt la un joc gândit să distreze oamenii la televizor; din respect pentru cei care stau în spatele acestui joc, am intrat în noroi, m-am suit pe pilon; am avut contact fizic cu adversarul așa cum cereau punctual regulile jocului, dar am refuzat luptă fizică cu niște bâte, fie ele și îmbrăcate în perne. Metafora era poate prea evidentă pentru mine ca să nu o văd.
Revenind la acest stagiu, am coborât în același nămol fără să trebuiască să mă tăvălesc în el și i-am lăsat pe cei mai buni să câștige. Acum că a fost bine că a fost rău, aveți dreptul la opinii, eu știu că am bifat tot ce trebuia bifat pentru a arata că scopul meu nu este să sfidez jocul, ci să rămân conform cu cei 7 ani de-acasă așa cum au fost ei transmiși ÎN FAMILIA MEA. Sper că v-am făcut mândri mamă și tata! Și dacă trebuie să suport consecințe pentru această alegere cu siguranță le voi suporta de la organizatorii jocului fără să mă plâng, pentru că sunt conștient că orice acțiune poate trezi o reacțiune”.