Alexandru Cumpănașu a scris o poezie dureroasă despre Alexandra Măceșanu. Unchiul adolescentei dispărute la Caracal încă speră că fata este în viață.
Deși autoritățile au emis certificatul de deces al Alexandrei Măceșanu, adolescenta răpită în iulie de Gheorghe Dincă, unchiul fetei refuză să accepte că fata este moartă. Mai mult decât atât, pe site-ul poliției adolescenta nu mai apare pe lista copiilor dispăruți.
De Crăciun, Cumpănașu i-a dedicat o poezie dureroasă nepoatei sale și a postat versurile pe o rețea socială.
„Îngerul din vis
Într-o zi de iarnă tristă
Cu un crivăț ce bătea,
Nu simțeam a sa putere,
Ci pe tine te simțeam
Tristă, calmă, te uitai
Către mine cu reproșuri:
“Haide-odată, ce mai stai”?
Încercam să îți răspund,
Să îți dau o-mbărbătare,
Să mă simți că-ți sunt alături,
Drag copil și dragă floare
Glasul tău de îngeraș
Răscolea totul în mine,
Răbufneam a neputință,
Ca un nimeni, ca un laș
Fiindcă n-am putut să fiu,
Cel menit să te salveze,
Ș-ai rămas aceste luni,
Tot în iadul unor brute…
Mi-aș dori mai mult să simt
Un cuțit înfipt adânc,
Decât simpla ta privire,
Suferind și reproșând!
Nu mai știu ce să-ți promit,
Nu mai știu ce să mai sper,
Nu te părăsesc vreodată,
Înger drag, pierdut în cer…
Nu pot accepta ideea,
Ce cu forța mi-e indusă
A plecării-ți voluntare
Către chin și suferință
Voi lupta până la moarte
Pentru tine, draga mea
Copilaș al României,
Un exemplu și o stea
Ne-ai călăuzit pe toți,
Cu curajul tău nebun
Spre o Românie nouă
Mândră, demnă, în picioare
Am fost orbi – și încă suntem,
Nu vedem nici suferința,
Nici sclavia, violența…
Mi-aș dori atât de mult
Să te știu acasă azi,
Cu Irina, Teo, Nelu și cu alți,
Ce ți-s dragi
Să te aud din nou râzând,
Hârjonindu-te în joacă,
Să te-alinți în siguranță,
Protejată de părinți
Oridecâte ori vorbim,
Te simt cum încerci să-mi dai
Câte un indiciu despre
Cei ce-ți sunt acum călai
Iară vina ce mi-o port
Că nu înțeleg ce-mi spui
Nimeni nu mi-o poate lua,
Nici durerea din piept…
Ai adus în mine forța
Unui om ce-a devenit
Peste noapte un călău..
Al brutelor ce te-au rănit!
Sufletul mi-ai curățat
Și l-ai scos din adormire
Din comodul trai ce-aveam
Ca un sclav în devenire”.