Descoperire istorică în cel mai vechi ADN cunoscut: un ecosistem paradisiac dezvăluit. În total, au fost găsite 41 de probe utile în argilă și cuarț, deși nu toate au fost descoperite acum, deoarece unele au fost prelevate în 2006 și au fost depozitate în ultimii 15 ani. “Mostrele au fost găsite îngropate adânc în sedimente acumulate de-a lungul a 20.000 de ani. Sedimentele au fost în cele din urmă conservate în gheață și permafrost și, cel mai important, nu au fost alterate de oameni timp de două milioane de ani”, a spus Kjaer, bucuros.
Oamenii de știință au descoperit cel mai vechi ADN cunoscut în nordul extrem al Groenlandei și l-au folosit pentru a reconstrui un ecosistem care a existat acum două milioane de ani. Astăzi, locul descoperirii este un deșert polar într-o zonă cunoscută sub numele de formațiunea Kap Kobenhavn, dar pe atunci era un peisaj luxuriant de copaci și vegetație cu o mare varietate de animale.
“Studiul deschide ușa către un trecut care a fost practic pierdut”, a declarat autorul principal Kurt Kjaer, care este, de asemenea, geolog și expert în ghețari la Universitatea din Copenhaga. Este vorba de informații genetice cu un milion de ani mai vechi decât s-a reușit vreodată (până acum, recordul era deținut de materialul extras dintr-un os de mamut siberian care a trăit acum un milion de ani). În total, au fost găsite 41 de probe utile în argilă și cuarț, deși nu toate au fost descoperite acum, deoarece unele au fost prelevate în 2006 și au rămas în depozit în ultimii 15 ani.
La munca exhaustivă de secvențiere a acestor mici fragmente au participat 40 de cercetători din șapte țări, iar rezultatele lor sunt prezentate pe coperta revistei științifice “Nature”. Portretul acestui peisaj preistoric include plante, animale și microorganisme care, în unele cazuri, oamenii de știință au reușit să asocieze aceste specimene cu specii sau genuri cunoscute astăzi.
Din cauza dificultății de a găsi fosile de animale, cercetătorii au extras ADN ambiental, cunoscut și sub numele de ADN electronic, din eșantioane de sol, care reprezintă materialul genetic pe care organismele îl elimină în mediul înconjurător, de exemplu prin păr, deșeuri, salivă sau carcase în descompunere.
“Mostrele au fost găsite îngropate adânc în sedimente acumulate de-a lungul a 20.000 de ani. Sedimentele au fost în cele din urmă conservate în gheață și permafrost și, cel mai important, nu au fost alterate de oameni timp de două milioane de ani”, a spus Kjaer, bucuros.
Studiul ADN-ului vegetal descoperit ar putea oferi indicii pentru a face unele specii pe cale de dispariție mai rezistente. “Este posibil ca ingineria genetică să poată imita strategiile dezvoltate de plante și copaci în urmă cu două milioane de ani pentru a supraviețui într-un climat caracterizat de creșterea temperaturilor și pentru a preveni dispariția unor specii”, a declarat Kjaer.
Acesta este unul dintre motivele pentru care această descoperire este atât de importantă, deoarece ar putea dezvălui și modalități de a încerca să contracareze impactul devastator al încălzirii globale. În plus, autorii susțin că unele dintre fragmentele de ADN au fost ușor de clasificat ca aparținând strămoșilor speciilor actuale, dar altele au putut determina doar o legătură de filiație cu genurile actuale, iar unele provin de la specii imposibil de localizat în bibliotecile de ADN.
Fără îndoială, secvențierea unui astfel de material îndepărtat deschide noi frontiere de studiu în mai multe discipline. “Acum că am reușit să extragem ADN străvechi din argilă și cuarț, este posibil ca aceste materiale să fi conservat ADN străvechi în medii calde și umede în situri descoperite în Africa; am putea fi capabili să adunăm informații despre originea multor specii, poate chiar să oferim noi informații despre oamenii timpurii și strămoșii lor”, a conchis el.