Un avocat era bucuros că fiul său terminase Dreptul şi astfel putea să-i calce pe urme.
Trece ceva timp şi avocatul cel tânăr preia cazurile tatălui său, acesta ieşind la pensie.
Într-o zi vine bucuros acasă şi îi zice tatălui.
– Tată, ştii cazul ăla pe care n-ai putut tu să-l rezolvi în 25 de ani!
– Da, fiule!
– Păi eu l-am rezolvat într-o săptămâna!
– Foarte bine, fiule, dar să nu uiţi că acel caz te-a ţinut pe ţine la şcoală, la liceu, la facultate şi mai rămânea şi de-o vacanţă…