Se întâlnesc doi foşti colegi de liceu:
– Nu te-am mai văzut de 10 ani, ce mai faci, cum o mai duci, măi, Tică?
– Fac bine mersi, măi, Rică, uite m-am însurat şi eu ca omu‘, am doi copii.
– Cu cine te-ai însurat, Tică?
– Cu Lilica, colega noastră de clasă.
– Păi, bine, dar aia era cam toantă. Eu am luat-o pe Rodica , ţii minte, premianta clasei, o fată de o inteligenţă deosebită, a terminat două facultăţi cu media zece.
– A mea nu a mers mai departe, dar nu contează, e fată bună, mi-a facut doi copii frumoşi şi acum mă aşteaptă cu masa caldă. Daca vrei, te invit.
După câteva zile, cei doi se reîntâlnesc:
– Băi, Tică, nu am mai mâncat aşa bine de când eram flăcău la mama acasă!
– Păi, ţie nu îţi găteşte nevasta?
– Nu, că e prea inteligentă ca să miroasă a ceapă prăjită a doua zi, aşa că mănânc fast food.
– Rică, dar tu nu ai copii?
– Nu mă, că zice nevastă-mea că nu vrea să i se lase ţâţele de tânără. Mai mult, pentru că eu pot face copii, de vreo trei ani ea se culcă cu şeful ei, că zice că ăla e sterp. Îţi dai seama cât de inteligentă e?
– O fi, măi, Rică, dacă zici tu.
Apoi se opreşte şi cumpără un buchet de flori.
– Ce, mă, ai vreo amantă?
– Nu, Rică, sunt pentru toanta mea…